Gabriel Enache este poet fiindcă nu are încotro. Vreau să zic: c-o fi înscrisă-n astre crucea asta, c-o fi înscrisă-n gene, oricum va fi dusă până-n pânzele albe și e cu atât mai grea cu cât nu o știi. Și ca s-o știi, trebuie s-o scrii. Și ca s-o scrii trebuie s-o-nvii. Or, volumul lui Gabriel Enache este un manual de ieșire calmă din depresie pe calea strategiilor lucide ale supraviețuirii: „fragilitatea vieții era ceva care mă inspira / care mă ducea de fiecare dată cu gândul / la tot ceea ce nu eram / un om viu”.

Doru Mareș