Mihai Ioan Surdu este un student eveniment.

Nu recitiți, nu am greșit, în sensul că nu intenționam să spun eminent.
Eveniment este suficient în acest moment al evoluției sale. Are 24 de ani.

La originea acestei cărți stă tema pe care i-am recomandat-o pentru disertație. Este vorba despre programul masteral „Modă, publicitate, consum”, al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, din București, gestionat de profesorul Dan Podaru.

Autorul avea de monitorizat / analizat tablourile din colecția permanentă de artă românească a Muzeului Național de Artă din București. Dar el a aplicat grila de analiză în nouă colecții reprezentative de pictură din București, Sibiu, Constanța și Brașov.
Încât, în volumul de față – care va fi urmat de alte ediții – autorul ne spune ce bijuterii s-au purtat în diverse epoci și spații culturale, ce semnificații aveau acele podoabe, ce cromatici, ce simboluri ș.a.m.d.

Este o abordare nouă a comportamentului ornamental, care aduce multe surprize chiar și pentru istorici.

De remarcat amplul interviu cu ultimul bijutier autor de paftale, din România – Sipos Gaudi Istvan.

Marian Petcuv