În zorii lumii, spun legendele mayașe din care se inspiră Asturias, zeii au eșuat de mai multe ori în eforturile de a crea omul, până când au descoperit substanța potrivită pentru a forma creatura definitivă: porumbul. Romanul aduce laolaltă plămădirea omului de porumb cu denunțarea incisivă a efectelor devastatoare pe care le-a avut capitalismul asupra obiceiurilor și credințelor ancestrale ale populațiilor rurale. Printre sunete, simboluri și metafore, pendulând necontenit între real și oniric, povestea duce, în cele din urmă, la deznădejde, depersonalizare și dezumanizare.