Autorul este constient de faptul ca daca ar fi insistat în întregime pe ultimul aspect, care este cu atat mai impresionant cu cat este mai valoros, ar fi scris o carte mai frumoasa. Dar, descriind scene, sau adaugand personaje care îi reaminteau de tineretea sa, cadea mereu în capcana de a reda mai degraba lucrurile pe care le cunostea deja, si nu pe acelea pe care si le imagina. Respectarea stricta a adevarului, conditie eentiala în istorie sau literatura de calatorie, distruge farmecul beletristic. Fictiunea îsi transmite mai usor mesajul prin schitarea principiilor, ilustrarea unor personaje generice, decat printr-o atentie sporita acordata sursei de inspiratie.