Un dialog tardiv peste timp făcut cu preţul dureros al scindării eului liric este acest mănunchi emoţionant de poeme autoconfesive ce amortizează culpa provocată de întrebările care n-au fost puse în timpul vieţii. Interogaţii retorice în trepte circumscriu imaginea, adunată fir cu fir, a mamei intrată de mult în eternitate. Dialogul închipuit cu fiul încă nenăscut are incandescența arcului voltaic, împletindu-se spre final într-o ţesătură elegiacă ce facilitează invocarea/evocarea nașterii într-un florilegiu desfăşurat retroproiectiv și făcând astfel palpabilă aducerea imaginii materne în prezentul prenatal al fiului, totul fiind circumscris de adevărul socratic că lumea va curge din nou între viață și moarte. (Mircea Muthu)

* * *

Dumitru Zdrenghea s-a născut pe 29 septembrie 1946, la Cluj. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca în 1970; în 1980 a devenit medic primar interne, iar în 1990 medic primar cardiolog. A făcut specializări la Universităţile Tours şi Aberdeen, este membru al Societății Europene de Cardiologie (ESC) şi membru al European Association for Cardiovascular Prevention & Rehabilitation (EACPR). Din 1972 este cadru didactic şi a primit mai multe premii şi distincţii, printre care Meritul Academic al Academiei Române şi titlul de Profesor Emerit al Universităţii de Medicină şi Farmacie Cluj-Napoca.

A publicat volumele de poezie: Eu celălalt, Cioburi de nimic, Semne, Iubiri, Trist peste lume, 101 fiorduri, Întrupări, Căderea în adâncuri, Trecerea în iarnă.