— Nu stii, se vede, de ce e vorba, ii zise el lui Palea, ca sa schimbe vorba. E la mijloc supararea unionistilor din familia noastra pentru ca e vorba sa intru in guvernul lui Ghica.
Palea se dezmetici. Orisicat de mult ar fi tinut sa n-o mahneasca pe cocoana Clotilda, nu-l ierta firea sa-si ascunda gandurile.
— Eu – zise dar – va marturisesc ca ma asteptam la asa ceva. Dupa cum stau lucrurile, nici nu puteati sa faceti altfel.
Cocoana Clotilda se uita mirata la dansul, nu numai mirata insa, ci si greu jignita.
Mult ar fi dat Palea s-o poata dumiri, citindu-i ceea ce i-a citit polonezei, ii era insa parca aceasta ii sta la spate si-i sopteste la ureche: „Sa nu te puna pacatele".