Studiul aprofundat al realităţilor istorice care au generat, însoţit şi dimensionat procesul anevoios al construcţiei naţionale în spaţiul carpato-danubiano-pontic, de la apariţia fulguraţiilor ideologice şi cristalizarea obiectivelor programatice, până după afirmarea, materializarea succesivă şi deplina lor înfăptuire la 1918, presupune cunoaşterea, fie şi secvenţială, a coordonatelor majore ale evoluţiei societăţii româneşti, cu extensiile paradigmatice din perioada interbelică, grav afectate ulterior de mutaţiile politice provocate de cea de a doua mare conflagraţie mondială.