„Îmbinare suavă între simpleţe şi profunzime, cuminţenie şi ardoare, resemnare şi revoltă, nelinişte şi trăire mută a durerii – aceasta e poezia Marcelei Benea. Nimic nu este în exces, o temperare e în toate. (…) poeta ştie să urmeze acea aurită cale de mijloc între nevoia de stihialitate şi trăire frenetică, pe de o parte, şi confesiunea meditativă, pe de altă parte, între lirismul narativizat şi exprimarea gnomică, între inevitabila raportare la litera scrisă şi vitalitatea prilejuită de realitatea imediată. Iar o antologie de autor Marcela Benea nu face decât să ne confirme o dată în plus că avem în faţă o poetă remarcabilă, pe cât de discretă pe atât de uimitoare.” (Lucia Țurcanu)