Jurnale de calatorie

„În 1946, Albert Camus a întreprins o călătorie de trei luni în Statele Unite ale Americii (New York, Philadelphia, Washington) şi Canada (Québec), iar în 1949 a petrecut alte trei luni în America de Sud (Brazilia, Argentina, Uruguay, Chile). Au fost două turnee de conferinţe foarte obositoare, cu deosebirea că în cea de-a doua călătorie, fiind deja un scriitor de certă notorietate (Ciuma apăruse în 1947), Camus a fost solicitat suplimentar, iar starea proastă de sănătate l-a făcut să resimtă mai acut oboseala şi să suporte mai greu tracasarea fizică şi psihică. Notaţiile cu caracter foarte personal trădează această stare şi dezvăluie un om vulnerabil, dar animat de curiozitate şi o mare dragoste de viaţă.” (Marina Vazaca)

„Manhattan. Uneori, peste sky-scrapers, prin sute de mii de ziduri înalte, ţipătul unui remorcher te ajunge noaptea în insomnie şi-ţi aminteşte că pustiul ăsta de fier şi de ciment este o insulă.

Individul din Holland Tunnel la New York sau cel din Summer Tunnel la Boston. Cât e ziua de lungă, de la înălţimea unei pasarele, numără maşinile care trec neîncetat, într-un vacarm asurzitor, de-a lungul unui tunel luminat strident şi prea lung ca să-i vadă vreuna dintre ieşiri. Este un erou de roman modern. [...]

Ploaie peste New York. Curge neistovită printre cuburile înalte de ciment. Sentiment bizar de însingurare în taxiul ale cărui ştergătoare rapide şi monotone baleiază o apă înnoită neîncetat. Impresia că aș fi prins în capcana acestui oraş şi că aş putea să mă eliberez de blocurile care mă înconjoară şi să fug ceasuri în şir fără să găsesc nimic altceva decât mereu alte închisori de ciment, fără speranţa vreunei coline, a vreunui copac adevărat sau a vreunui chip răvăşit.” (Albert Camus)

Despre autori

Albert Camus (autor)

Albert Camus (1913-1960), romancier, dramaturg şi filozof francez născut în Algeria, a absolvit Universitatea din Alger şi a fost câţiva ani jurnalist la Alger républicain. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost membru al Rezistenţei Franceze şi editor al publicaţiei clandestine Combat. După război a colaborat la publicaţii prestigioase din Franţa, fiind una dintre vocile influente ale stângii democrate. Tot în această perioadă a publicat o serie de romane şi eseuri filozofice care au încă un mare impact, printre care Străinul (1942), Mitul lui Sisif (1942), Ciuma (1947), Căderea (1956), Exilul şi împărăţia (1957). Ca o recunoaştere a valorii şi viziunii sale inovatoare, Camus a primit în 1957, la doar 44 de ani, Premiul Nobel pentru Literatură.