Iubite cititorule, în această carte vei descoperi mărturiile despre viață și despre artă ale unui om care iubește poezia mai mult decât se iubește pe sine însuși. Este vorba despre „grămăticul” Remus Valeriu GIORGIONI, un poet discret în spațiul public, dar extrem de ofensiv în spațiul imaginarului, al metaforei, al lumii care rodește din sămânța sănătoasă a cuvântului. Scenariile sale poetice sunt proiecții dramatice care, dacă ar prinde chip, ar face din lumea asta cel mai frumos loc dintr-un univers care se degradează pe măsură ce se degradează imaginația care îl pune în mișcare. Personajul poemelor sale este un sine transformat într-un Păsărar care, la rândul lui, transformă în cântec tot ceea ce îi îngână, libere, păsările cerului. Care cer? Cel în care ne oglindim visul de a fi eterni.

În poezia lui Remus Valeriu Giorgioni se frământă mările interioare, timpul imemorial este în expansiune, regii continuă să dea edicte, scribii se preling în text, magistrul perorează în fața unor discipoli fără chip și totul într-un spectacol de o cuceritoare solemnitate.

Cu această carte, Remus Valeriu Giorgioni poate pretinde un loc „confort sporit” în „raiul literaturii române”.

Adrian ALUI GHEORGHE