Lucrarea Mariei Kozak își propune să abordeze în spiritul noilor interpretări ale raporturilor dintre Cuvânt și Lume, Cu­vânt și Ființă discursul mitopo(i)etic al lui Eminescu. Dinamica paradoxală a acestor raporturi, după cum ne con­vinge studiul solid documentat și aplicat al exegetei este în măsură să ne inițieze în „adâncurile tainice, nespuse în care ființa emines­ci­ană se zbate în neînțelegere și îndoială”.

Acad. Mihai CIMPOI

Cartea doamnei Maria Kozak se remarcă printr-o fertilă deschidere spre orizontul ontopoetic şi stilistic al poeziei lui Eminescu, într-o expunere limpede şi fermă a ipotezelor şi idei­lor critice, din care se ramifică o sumă de perspective rele­van­te cu privire la devenirea cuvântului, la „marginile şi nemar­gi­nile” limbii, dar mai ales cu privire la determinările lingvistice şi poetice, într-o abordare poetică şi semiostilistică de incontes­ta­bilă calitate şi anvergură. Conţinutul ideatic bogat, fluenţa şi rigoarea aserţiunilor, acurateţea expresiei şi logica argumen­ta­ţiei reprezintă calităţile cărţii doamnei Maria Kozak consacrate descrierii discursului liric eminescian cu toate particularităţile sale aparente sau profunde.

Iulian BOLDEA