Trec în linişte pe lângă mormântul tău.

De pe frunţile morţii în multe forme

Porneşte-n fascicul lumina care străpunge

Până-n măruntaiele poeziei.

Până-n cele mai adânci înţelesuri ale lumii.

Zâmbetul meu, radiind cu-ntârziere

Se topeşte adânc în cosmos.

Îţi spun mângâietor:

Poemul meu,

Eu sunt proiecţia ta în această lume,

Mama ta

Care oferă fără s-aştepte.

Poemul meu.