Migalosul cronofag. Traducand Eminescu

Sahlean demonstrează convingător că traducerea nu este identitate, ci echivalență – formulare memorabilă ca o axiomă! Recurgând la un adevărat diagnostic diferențial, el analizează amănunțit „genul proxim și diferența specifică”: vocabularul englez este preponderent mono- și bi-silabic; accentul de tip „masculin” face ca iambul să fie precumpănitor în prozodia engleză; desinențele și sufixele care se pronunță de obicei neaccentuat corespund rimei „feminine” – deci engleza conține, constitutiv, mai puține cuvinte „feminine” pentru că relațiile sintactice nu se rezolvă flexionar etc.

Observațiile sale, folosite pentru ilustrarea capcanelor întinse retroversiunilor prozodice, sunt valabile nu doar pentru tălmă­cirile eminesciene. Ele reprezintă – de fapt și de drept – contribuții personale neîntâlnite în nici o lucrare anterioară despre traduceri.

Apariția cărții la Junimea are în plus și valoarea simbolică a debutului marelui nostru poet sub semnul aceluiași nume.

George VOLCEANOV,

anglist şi traducător literar

Cartea sa este captivantă, ca un jurnal de expediție al lui Jacques-Yves Cousteau.

Alex. ȘTEFĂNESCU,

critic literar, editorul primei ediții

la Migălosul cronofag