„Călătoriile Muzei” este o poveste despre aventurile unei fetițe, care trăiește visul multor copii ce ar dori să devină eroi. Ea este atrasă în timp, călătorind cu două personaje simbolice: Socrate, gardianul timpului, înțeleptul străvechi ce apare și sub înfățișarea bufniței Veyu, (transportorul viu înzestrat cu ceasuri-ochi ce se află pe aripi) și, primul erou al omenirii, Ghilgameș. Toți trei au fost aleși printr-un semn misterios, (apariția unei tăblițe la poalele Partenonului, pe care doar înțeleptul antic a putut-o vedea) să dezlege un blestem lansat de un împărat tiranic, obsedat de putere și de dorința de nemurire, care a hotărât că omenirea va dispărea din cauza unui virus (pandemii) doar ca să se răzbune că el nu putea deveni etern.

Prima parte prezintă personalitatea fetei, dornică de afirmare, empatică, iubitoare de frumos, inventivă, gânditoare, căreia îi place să pună probleme, să caute soluții, să inventeze, să facă lucrurile „altfel”, care iubește oamenii dar condamnă greșelile semenilor.

A II-a parte prezintă călătoriile înainte și înapoi în timp ale celor trei care devin eroi în mintea cititorilor și care își doresc să salveze omenirea, pe orice căi, trecând prin experiențe complicate, uneori neverosimile.

Deși ați spune că subiectul e prea actual și oarecum „tras de păr”, întâmplările se leagă treptat între real și imaginar, devin tot mai palpitante și vor încânta nu numai pe cititorii copii, mai inteligenți, dar și pe adulți.

Cocteilul temporal se lămurește în final, iar lectorul are libertatea să aleagă ceea ce crede despre amestecul de timp istoric prin care se perindă personajele, din antichitate în evul mediu, din perioada contemporană în cea postcontemporană.