După lectura antologiei lui Andrei Novac, mă văd nevoit să reiau calculele clasificatoare și ierarhizatoare asupra poeziei generației 2000.

Daniel Cristea Enache

Intensitatea lirică a asumării statutului de literat (de excepție a rostirii) nu îl așază pe Andrei Novac sub semnul unei generații sau promoții literare, ci sub semnul unei geografii literare fericite.

Cornel Ungureanu

Poezia lui Andrei Novac se întoarce mai degrabă către sine, dar e bine, foarte bine că, involuntar, ajunge la ceilalți, bumerang invers și înțelept. Singura primejdie care îl paște esteprea devremea lui maturitate, prea devremea lui artă explicită, dar noroc că nici acest obiectiv nu-l reușește pe deplin, lăsându-l pe cititor (atât pe cel avizat, cât și pe cel mai puțin avizat) într-o plăcută confuzie.

Valentin Tașcu

Cum Novac trăieşte de mult în malaxorul literar, dar cum nu s-a complăcut în reţetarul limitat al vreunei grupări, ceea ce întreprinde el aici este o propunere conştientă. Înnoirea se poate obţine prin reciclarea unor discursuri poetice anterioare la altă temperatură, cu altă tehnică şi într-un context diferit.

Felix Nicolau

Poezia bună a fost mereu vizionară. Este și cazul lui Andrei Novac care, printr-o gândire dialectică, răstoarnă caracterul ei pur reflexiv. Poezia lui este cugetare, dar și acțiune, revoltă, opunere obișnuinței anchilozante. E sincretismul trăirii, departe de traiul ușor sesizabil. E multă intuiție și revelație. Un poet bun, un poet militant, un poet al libertății.

Maria Pilchin