Să tot zicem că e timpul suprem ca să ne dăm, de aici înainte, noi între noi, educațiune nu numai socială, ci și politică. Dară o problemă atât de grea precum este aceasta se poate deslega cu ajutorul istoriei. (GEORGE BARIȚIU)

În procesul de formare și amplificare a unui „naționalism minoritar”, fără acces la putere, fără un stat al lor, românii din Transilvania au recurs la singura modalitate pe care o aveau: asocierea și luarea destinului în propriile mâini. Istoria îi îndemna astfel să aleagă drumul spre înfăptuirea practică a ceea ce noi numim Agenda Națională. Cultivarea acesteia a oferit, prin urmare, suportul solid al identității naționale. (LIVIU MAIOR)

Se spune adesea că rostul istoricului este de a explica și a-i face pe oameni să înțeleagă faptele trecutului. Un astfel de demers a realizat, prin acest volum, și profesorul Liviu Maior.

În fapt, istoricul clujean a sintetizat și actualizat cercetările dedicate acestei teme. O contribuție remarcabilă o aduce, în acest context, nu doar clarificarea interacțiunii dintre asociaționism și mișcarea națională a românilor transilvăneni, ci, mai ales, relația dintre liberalism și asociaționism, precum și a celor două fenomene cu naționalismul secolului al XIX-lea.

În mod judicios este făcută și demonstrația căii prin care naționalismul românesc a glisat către naționalismul liberal, cu toate barierele ridicate de un alt naționalism de tip etnicist, supralicitat în zonă. Din această expunere, se observă foarte bine argumentat cum manifestarea asociaționismului românilor din Transilvania a stat nu doar la baza dezvoltării economice și culturale, dar și a conturării deciziilor liderilor politici ai românilor din această provincie pentru unirea națională și statală cu România. Această carte a profesorului Liviu Maior este, în mod evident, una deosebit de necesară pentru istoriografia contemporană și pentru cititorii care iubesc Istoria! (VASILE PUȘCAȘ)