Viaţa Sfântului Nifon, mai mult decât o biografie și hagiografie, este o naraţiune care recapitulează întreaga învăţătură ascetică a creștinismului răsăritean, în spiritul textelor filocalice sau al celor de suflet folositoare (ψυχωφελές), pe un puternic fundament eshatologic.

Conștiinţa păcatelor îl ţine pe Nifon într-o stare permanentă de meditare la moarte, ieșirea sufletului și la Judecată. Acesta este cadrul în care este părtaș la cea mai spectaculoasă dintre toate viziunile pe care le are, vederea Judecăţii de Apoi, un fel de punct de fugă al întregului text hagiografic. Extraordinara scenă rămâne până astăzi singurul text bizantin cu acest conţinut, alături de cel din Viaţa Sfântului Vasile cel Nou. Vederea Judecăţii de către Nifon face din acesta un martor privilegiat al celor mai mari taine ale lui Dumnezeu și devine în mod firesc unul dintre mijlocitorii creștinilor la Judecata de Apoi (alături de Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul), rol care transpare în mai multe locuri din hagiografie.