Primele fobii

În biografia literaturizată a lui Antonio Doda, fiecare zi devine o cutie de rezonanță a fricilor de tot felul. Impregnat de o hipersensibilitate vivantă, universul cinematic din primele fobii se constituie din angoasante călătorii de rutină pe granița dintre trăire și imaginație. O plachetă ce oglindește cu maximum de fidelitate cel mai actual mal du siècle, cel al nativilor digitali. - Savu Popa

Pulsând minimalist, primele fobii ale tânărului debutant Antonio Doda sondează straturile freatice ale copilăriei pierdute. Pierdută în sens strict biologic, întrucât poemele își manifestă introspecția cu o nemascată puerilitate, recuperându-i eului locutor inocența de odinioară. Ostilitățile față de maturizarea forțată sunt purtate, non-transgresiv, cu ajutorul unui arsenal evocativ: satul bunicului, tabieturile bunicii, călătoriile urbane de zi cu zi și, în genere, prin tot felul de madlene căutate cu lumânarea. Hora himerelor se încinge odată cu cel de-al doilea ciclu poetic, peste care plutesc semnele septic-degradante ale sanatoriilor.

„În peisajul poeziei contemporane autohtone dominate de biografism neo-expresionist cool și poetici postumane, Antonio Doda ne invită la o șuetă nemijlocită, ca pe vremuri.” - Mihók Tamás