Paradisul lui Florin Petrachi este o nesfarşită junglă, deloc primitivă sau naivă (ca la Rousseau), ce nu aparţine vreunui "timp barbar" (ca la Gauguin), ci una care se modelează in mana creatatorului, din spatele perdelei de iarbă, printre nuferi plutitori, frunze şi cactuşi, nori şi petale, cimpanzei şi antilope, semne de ciurculaţie şi leoparzi, păsări şi mare, aripi şi oameni, in multiple lumi ce se deschid strat cu strat. Ceea ce vedem nu este un peisaj exotic ce emite o energie suprarealistă, ci diferite grade de imersare in subconştient şi imaginaţie, in bagajele culturale şi sociale, in propriile arhive de amintiri.