„Copil fiind, autorul a auzit Povestea Împăratului, care cu un ochi plânge și cu altul râde și, peste ani, când patima scrisului l-a cucerit, a înțeles că basmul nu e întotdeauna basm și ficțiunea intră frecvent în realitate, pentru că lumea nu e nici bună și nici rea, nici frumoasă, nici urâtă, nici morală, nici imorală, nici dreaptă, dar nici pe de-a întregul nedreaptă. Lumea este așa cum este și cum vrem noi să fie…”
Și astfel, a imaginat povestea unui adolescent care, marcat de o copilărie nefericită și confuză, se îndrăgostește de profesoara lui. Numai că pasiunea inocentă și aparent inofensivă de la începuturi se transformă într-o adevărată psihoză, cu implicații majore pentru toată lumea.