Printre domeniile cele mai importante pentru a fi alese ca obiect de reflecţie filosofică se înscrie, în opinia autorului, umanul – atât ca existenţă superioară a Universului, cât şi ca rost al fiinţării lui în istoricitatea acestuia, de aceea, în paginile acestei lucrări, autorul argumentează pe larg raporturile dintre „în sinele” existenţial și „pentru sinele” său, de asemenea, existenţial (îndeosebi având ca reper umanul în generalitatea sa).

Tot în cartea de față, autorul explică de ce, după abordarea mai multor altor probleme filosofice desprinse din analiza multor altor domenii ale diacroniei şi structurării Universului obiectiv, a crezut de cuviinţă că este important şi util să încerce să abordeze şi domeniul umanului – convins fiind, însă, că un asemenea demers, de natură nu numai eseist-filosofică, este necesar a fi continuat şi de către alţi gânditori.

Omul este o individualitate superioara a materiei Universului (ce fiinteaza in coltul metagalactic al acestuia - respectiv pe Terra), care nu numai isi constientizeaza propria existenta si si adauga actional creativ straturilor materiale ale acesteia (fiziosfera si biosfera) si straturi spirituale (noosfera si axiosfera), el insusi constituind, sub aspectul situarii fiintarii sale obiectuale in acest Univers, o specie superioara a biosferei, denumita, cum este de inteles, antroposfera.