Nichita Stănescu, ca nume de autor, cum remarca şi Daniel Dimitriu, în exacta şi aplicata lucrare Nichita Stănescu. Geneza poemului (tipărită la editura Universităţii „Al.I. Cuza” Iaşi, în 1997), apare în antologia Sub semnul revoluţiei (1959) – unde debutează alături de Florenţa Albu, Cezar Baltag, Constanţa Buzea, Anghel Dumbrăveanu, Romulus Vulpescu şi alte, la această oră, ilustre personalităţi ale „generaţiei ‘60”. Este prezent aici cu patru poeme: Sirena lui Roaită, Cînd soarele viu…, Sfîrşit de iarnă în treizeci şi trei, Dans pe tobe. Texte reluate, cu excepţia lui Sfîrşit de iarnă în treizeci şi trei, în ceea ce a fost considerat, chiar şi în unele dicţionare, ca debut editorial – Sensul iubirii, publicată în 1960