Varianta anterioară a cărţii de faţă îmbrăca haina romanescă a unei pure, dar stranii poveşti de iubire cu trei protagonişti: profesorul de filosofie Sever Filimon, eleva Iris Iacob şi infirmiera Felicia.

Profunzimea relaţiilor dintre aceştia era susţinută de structura contrapunctică a romanului: dacă prima parte, Văzătorul, alcătuită din nouăsprezece capitole, prezenta povestea din perspectiva bărbatului, complicatul inadaptat Sever, cea de-a doua, Văzătorul, segmentată la rândul ei în şaptesprezece capitole, relua şi analiza raporturile personajelor cu lumea (atât exterioară, cât şi interioară) din perspectiva femeii, nu mai puţin complicata Felicia.

Cele mai dense pagini din roman descriu şi motivează, prin decantări tulburătoare ale existenţialului, lumile interioare ale acestor văzători, egal înrobiţi „fiorilor nelămuriţi” ai supra- ori trans-realităţii care va ajunge să îi absoarbă în întregime, salvându-i practic de mizeriile înfiorătoare din jur. În fapt, mai înainte de orice, Văzătorul rămâne o carte, sfâşietor de tristă pe alocuri, despre stranietatea şi puritatea adevăratei frumuseţi. Emanuela ILIE