Dacă toamna ar putea fi întruchipată, cum ar arăta în imaginația ta? Ar fi o femeie frumoasă cu păr șaten, pe care îl încurcă vântul rece? O fire sensibilă și delicată, la fel ca frunzele în adierea lor lină spre pământ? Un caracter tare, precum scoarța copacilor și totuși, atât de încântătoare într-o privire de ansamblu asupra tabloului în sine?

Ana este culorile cu care acest tablou este pictat. O multitudine de sentimente pun stăpânire pe ea în momentul în care viața lui Andi prinde contur atunci când o întâlnește. El este pânza, care se vrea aspră la atingere, însă se îmbină atât de armonios cu nuanțele iubirii!

Însă cei doi trec prin momente definitorii în viața lor când drumurile li se intersectează și doar timpul va decide dacă greșelile, orgoliile și suferința le vor deveni profesori sau judecători.