Semnatura indiana

„Semnătura indiană este un roman unic în literatura română, nu numai actuală, ci dintotdeauna. Corect ar fi fost să se numească Vainateyananda, căci aceasta este semnătura indiană, ceea ce se traduce prin: Pasărea pe spinarea căreia zbura cu bucurie zeul Vishnu. De ce e unică această carte? Pentru ca este un bildungsroman, nu al unui Martin Eden, să zicem, ci al unui adolescent orb, care încearcă a­și croi viața în dictatura ceaușistă, într­un liceu de nevăzători din Cluj, dar care este hărțuit de Securitate pe toată perioada școlii pentru o scrisoare pe care o trimite la Radio Europa Liberă. Tradus în țări cu engleza limbă națională, romanul ar fi, fără doar și poate, un bestseller.“ Dumitru Augustin Doman

„Dacă Holden Caulfield ar fi fost un adolescent orb cu veleități literare, pasionat de Panciatantra și de Europa Liberă, în anul de grație 1971, al României Tezelor din iulie? Dacă lumea lui s­ar fi văzut redusă la percepțiile tuturor simțurilor cu excepția celui al vederii, amplificând astfel nu doar acuitatea lor, cât și un puternic sentiment al revoltei? Semnătura indiană, probabil romanul cel mai autobiografic al lui Radu Sergiu Ruba, aduce în scenă un personaj­narator fascinant și devoalează, totodată, clarobscurul unei lumi stranii și deopotrivă familiare. Într­un stil ce alternează «nivelul zero» cu poezia unei vârste ingrate, ce sondează atât educația politică, cât și cea sexuală, și lumea umbrelor cu cea a exploziei senzoriale a

adolescenței, Semnătura indiana e un roman menit să provoace și să readucă atenția asupra unei generații care a trăit din plin «marea dezamăgire» post­68.“ Bogdan-Alexandru Stanescu

Radu Sergiu Ruba, născut la 14 octombrie 1954, în Ardud, Satu Mare, este poet, eseist, prozator și radio­jurnalist. La unsprezece ani, și­a pierdut complet vederea. A absolvit

Facultatea de Limbi Străine (franceză­engleză), Universitatea București, și a fost pe rând profesor de franceză, lector de engleză în proiectul Cambridge Standard English al British Council București, inspector în Ministerul Educației si consilier al ministrului muncii. A îndeplinit funții de conducere în Asociația Nevăzătorilor din România, implicit, pe cea de președinte. Din 1992, realizează emisiuni la Radio România. A debutat în 1983 cu un volum de poeme, urmat de altele cinci. A mai publicat trei cărți de interviuri și eseuri, dintre care una în colaborare cu soția sa, Nicoleta Ruba, două volume de proză scurtă și patru romane, inclusiv cel de față. A alcătuit de asemenea o antologie. Romanul său O vară ce nu mai apune a obținut premiul Academiei Române în 2016 și a fost tradus în engleză, italiană și portugheză. Scriitorul a primit numeroase distincții în țară și în străinătate, între care Premiul

Ministerului de Externe al Franței la Festivalul Mondial al Nuvelei Francofone și Ordinul Meritul Cultural al României în grad de cavaler.

„Am auzit o voce intrând în sala de mese și dispărând îndată dincolo de ușă. Am fost smuls de pe scaun și târât, de data asta în sus, pe scările principale. Căutam să merg încet. Știam ce voise să spună prin politică, îmi aminteam ce scrisesem. Aici, pe scări în sus, nevoia de a frâna urcatul, de a lungi încetineala mă ajuta să simt că făcusem ceva ce nu se face, scuipasem unde nu se scuipa, va fi rău de tot. Înțelegeam și că scrisoarea mea fusese interceptată. Și cât de mult mi­aș fi dorit să­mi aud pseudonimul la Radio Europa Liberă, rostit în eter de la München!... De la München, numele meu clandestin odată cu flegma aceea împroșcată între ochii portretului exemplar din vârful patriei.“