Animalul aștepta cu mușchii încordați, cu răsuflarea aburindă, presimțind…

Aștepta mișcarea prin care se va săvârși totul, că-reia toată forța sa tânără de taur nu i se putea împotrivi. Sângele îi zvâcnea sub piele, pe firele de blană se prelingeau stropi de sudoare. În ochii umezi se reflectă ascuțișul lamei, lovitura de metal care i-a străpuns inima. Ademenirea rănilor făcute cu tăișuri unse cu miere, cât de dulci înainte să simtă sângerarea; vieți trecute de sânge și miere și fier, scurgându-i-se din vene. Sacrificiu desăvârșit pentru o miere sumbră.

Erau urme de sânge în pașii săi, sânge în unduirea apelor, sânge picurând din copaci până când închidea ochii. Dar îi rămânea încă în mână o lamă însângerată.