Cursul Elementuri de metafisică al călugărului-filosof Eufrosin Poteca (1786-1858) a fost predat începând cu anul şcolar 1825-1826, în chiliile Mănăstirii „Sf. Sava” din Bucureşti.
Metafizica sa este inspirată din lucrarea lui Francesco Soave, Instituzione di logica, metafisica ed etica (1814) și a fost scrisă din necesităţi didactice, mai precis, ca o completare la lucrarea Filosofia cuvântului (1829) a lui Johann Gotlieb Heineccius după care îşi făcea cursurile de filosofie şi unde nu se găsea un capitol închinat metafizicii. Această metafizică îi oferea lui Poteca un concept de filosofie lesne de asimilat, impregnat de scientism şi construit în baza raţiunii critice, însă fără să se îndepărteze de principiile credinţei ori să ia în răspăr biserica.
Dacă Dimitrie Cantemir şi Samuil Micu sunt primii români care ne dau o metafizică concepută „din limbi străine”, în schimb, metafizica profesorului Eufrosin Poteca este realizată pentru uzul didactic şi este scrisă în „limba patriei”.