Sirena suna pentru ultima oara la sfarsitul alarmei; soarele coboara lin, trimitand o sulita de gheata pe linia orizontului. Era spre sfarsitul lui decembrie cand a plouat peste oras. Cerul a plans cateva zile. Lumea isi scoate, din nou, zdrentele din iarna trecuta si umbla in lumina cenusie si in tristete, pentru chinuitoarea cautare de hrana zilnica. Chipuri obosite bateau in lung si in lat orasul. Ascultand bataia rosie a ploii pe acoperisuri si pe strazi, simtind frigul si umezeala ploii patrunzand in case si trupuri. lumea incepuse sa fie ingropata, din nou, in iarna. Dar, pe urma, norii s-au dus de pe cer si aerul a devenit mai limpede, soarele mai triumfator, chiar daca nu atata de cald.

Profesor Costel Balint