In departare se intindeau gramada fulgi de nea spre zari necunoscute. Mai jos, in cimitir, o dara neagra din pamantul galben se pierde in dunga de vipusca rosie ca sangele ce imbratisa parca tot pamantul... Totul prevestea o sosire prematura a unei noi ere, plina de convulsii, intr-o societate atat de bolnava. Deocamdata, acolo era atata liniste si nimic nu prevestea ca acel plapand firisor de iarba din cimitir nu se mai clintea.

... Moartea nu mai avea nimic eroic in ea, darnici uciderea altora...

Profesor Costel Balint