Priciul este, de fapt, o versiune dramatică a Jurnalului de la Auschwitz pe care scriitoarea l-a publicat în 1968, în Franţa. Piesa apare în 1988, după ce autoarei i se publicaseră şi alte scrieri dramatice. Cele patru acte acoperă trei luni de detenţie în lagărul morţii, chiar înainte de sosirea ruşilor eliberatori. Într-o baracă de femei se aşteaptă moartea prin gazare, în timp ce se încearcă fentarea morţii prin inaniţie. Pentru supravieţuire, fiecare trebuie să lupte pentru sine, pentru că fiecare trăieşte şi moare singur. Aceasta este morala nemiloasă pe care aspirantele la viață trebuie să şi-o însuşească în ritm accelerat acolo unde speranţa de viaţă nu depăşeşte trei luni. Violenţă, degradare fizică, umilire psihică şi fizică extremă, precum constrângerea de a sta goale puşcă din pretinse motive legate de prezervarea igienei corporale, înfometare sistematică, muncă silnică, bătăi şi torturi imaginate ad-hoc și sunt doar câteva dintre elementele care au dus umanitatea secolului al XX-lea înapoi, în comuna primitivă. Primitivism şi instincte – foamea şi frica de moarte, aşteptarea continuă a morţii, a ultimilor paşi către camera de gazare. Viaţa care atârnă de firul scurt al minţii în care sălăşluieşte răul, pentru că binele a fost izgonit în rai. Iadul dinăuntru şi dinafară – mintea, perimetrul unui culcuş dintr-o baracă, noaptea. Deţinutele vorbesc noaptea. Tranzacţiile se fac noaptea. Amintirile de odinioară, din lumea de dinainte, dintr-o viaţă anterioară, revin, şi ele, tot noaptea. Noaptea de afară şi noaptea minţilor. Din întuneric pândeşte călăul. Victima convieţuieşte cu el. Până când este devorată. Aproape mută, încă un copil, Eva nu face altceva decât să scrie. Ea are o misiune. Să lase totul în cuvinte, tot: nume, date de naştere, culori, mirosuri, idealuri, vise din trecut. Eva este Ana. E grafomană, de când avea 11 ani nu face altceva decât să lucreze la romanul ei. Romanul ei trebuie să fie despre realitate, oricât de monstruos neverosimilă este această realitate, şi trebuie să-i supravieţuiască.
