Lorene. Lasa-te purtat de vise!

Lorene de Alex V. Miller este o carte care s-a născut dintr-un vis. Un vis povestit de autor fiicei sale în vârstă de 10 ani, care, inspirată de el, a alcătuit o compunere pentru școală. După ce a citit compunerea, autorul a început să țese pe marginea ei, reformulând și corectând și tot adăugând până a ajuns la 100 de pagini. Iar după primele 100 de pagini nu s-a mai oprit până nu a definitivat romanul de față.

Numele autorului este un pseudonim literar, iar Lorene este romanul de debut al celui care a ales să se prezinte publicului drept Alex C. Miller. Prima carte a acestui autor la început de drum, te face să te gândești într-o oarecare măsură la un basm. Asta pentru că are anumite elemente împrumutate din el, care, te vor determina să citești această carte așa cum citești o poveste frumoasă înainte de culcare.

Un roman ca un basm...

Visul scornit de imaginația autorului ne-o aduce pentru început în centrul atenției pe Karine, o tânără americancă de 19 ani, care primește o invitație cu totul și cu totul neașteptată de la un străin misterios pe nume Philip de Orleans. Acesta o invită pe 29 septembrie la Paris, la ziua lui.

Aflăm ulterior că personajul misterios este tatăl fetei, despre care mama ei nu îi povestise nimic toată copilăria. În ciuda faptului că s-au iubit foarte mult, cei doi, tatăl parizian și mama americancă (Miller Ashley Lorene) nu au putut fi împreună. Care a fost motivul? Cine a stat în calea iubirii lor? Acestea sunt întrebările pe care și le pune Karine în legătură cu povestea de dragoste dintre părinții ei și care va alcătui și o parte importantă a farmecului acestui roman.

Așadar, Karine hotărăște să răspundă invitației, fără a-i spune însă mamei sale adevărul în legătură cu plecarea ei. Prin urmare se angajează peste vară la un restaurant cu scopul de a strânge banii necesari pentru călătoria la Paris. Aici, patronul restaurantului, un grec pe nume Papastratos o îndrăgește ca pe propria lui fiică.

Când banii au fost strânși și ziua plecării sosește, Karine își lasă mama să creadă că pleacă cu prietenele ei în excursie, și aterizează animată de dorința arzătoare de a-și cunoaște misteriosul tată, la Paris. Aici, ea pare că se teleportează brusc în atmosfera unui basm. Karine se deplasează pe o insulă aflată la o oarecare depărtare de Paris, unde, coboară în fața unui castel somptuos în care urmează să aibă loc petrecerea aniversară a tatălui ei.

Tatăl ei, pare la rândul lui un prinț din povești învăluit în mister. Este înalt, frumos, provine dintr-o familie nobilă, este extrem de bogat, și, deși pare că are toată lumea la picioare, ochii lui sunt extrem de triști. Motivul acestei tristeți o fi această dragoste neîmplinită pentru mama ei? Cât de tragică a fost această despărțire dintre cei doi, dacă ne gândim că niciunul dintre ei nu și-a mai refăcut viața?