Ființa umană ieșită din mâna Creatorului are încă multe taine. Din experiența anilor și a nenumăraților oameni, putem spune că este ceva în noi, o anume sensibilitate, un resort tainic care recunoaște clipa trecerii din ființă în neființă, putând spune cu certitudine că „clipa plecării mele este aproape”.

Din punctul acesta de vedere, cartea Saul din Tars este un testament. O mărturie pe care, chiar dacă nu a mai apucat să o vadă tipărită, pastorul Dumitru Popa a lăsat-o pentru toți cei care duc mai departe bucuria și harul credinței „dată sfinților o dată pentru totdeauna”.

Istoria lui Pavel, atât de bogat redată în paginile acestea, nu este însă doar despre ieri, ci este despre astăzi și despre mâine. Apostolul neamurilor este un model care se tot multiplică de-a lungul secolelor, un exemplu de credință și dedicare copiat de milioane și milioane de creștini care au înțeles corect cuvintele lui: „Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos.” Tocmai de aceea, această carte este o invitație. O chemare a de călca pe aceste urme sfințite de pașii Domnului Isus Hristos. Așa cum, cu umilință, s-a străduit să calce și autorul care ni le-a lăsat.