„Smeriții călugări ori umilii preoți de mir au dat poporului, ei singuri aproape, toată învățătura, au înzestrat neamul cu o limbă literară, cu o literatura sfântă, cu o artă în legătură cu gustul și cu nevoile lui, au sprijinit Statul, fără să se lase a fi înghițiți de dânsul, au călăuzit neamul pe drumurile pământului fără a-și desface ochii de la cer și au ridicat mai sus toate ramurile gospodăriei românești, dând istoriei noastre cărturari, caligrafi, sculptori în lemn, argintari, oameni de stat, ostași, mucenici și sfinți”.

N. Iorga, Historia bisericii românești

Mărturisesc că am dorit să aşez la locul cuvenit componenta fundamental creştin-ortodoxă a Bisericii strămoşeşti şi să scot în evidenţă în special truda, de aleasă şi nobilă cinstire, pe care mitropoliţi, episcopi, egumeni, simpli preoţi de mir şi neştiuţi monahi au depus-o zi de zi, după ştiinţa şi priceperea fiecăruia, întru păstrarea sentimentului religios al semenilor, singurul în măsură să-i întărească şi să le menţină echilibrul lăuntric într-o vreme bântuită, adeseori, de multe şi felurite stihii.

Autoarea