Bunul meu Marti

Mă simt obligat să precizez că Marți este un personaj cum nu se poate mai real din această povestire. A apărut în viața mea într-o zi de marți, nu e o glumă, în urma unui cumplit accident de motocicletă în care am fost implicat. Eram într-un spital de urgență, la reanimare, legat la niște aparate sofisticate care mă mențineau pe linia de plutire dintre viață și moarte. Am avut noroc, îmi spuneau doctorii, că am scăpat cu viață. Arătam ca un cosmonaut pregătit să iasă în spațiu. Acestea erau împrejurările în care l-am zărit pentru prima oară. Stătea în mijlocul salonului, îmbrăcat într-un trening banal, ținând în mână actul meu de identitate. Liniștește-te, doar tu mă poți vedea, pentru ceilalți sunt invizibil. Ți-am recuperat identitatea de la locul accidentului și m-am gândit că o să ai nevoie de ea. Mă numesc Marți, mi-a zis, împrăștiind în aceea încăpere sterilă un zâmbet familiar. De atunci nu a mai plecat de lângă mine. Mă însoțește aproape peste tot. (Autorul)