Astăzi este mai necesar ca oricând să readucem în prim-plan pragmatismul È™i simÈ›ul comun ale lui Voltaire, pentru care merită efortul să reflectăm doar asupra a ceea ce este util, fără a mai pierde vremea cu probleme care nu interesează pe nimeni. Nimic nu îl îngrozea mai mult decât să se plictisească, motiv pentru care scrierile sale au un aer atât de agreabil È™i sclipitor. Ironia È™i simÈ›ul umorului au fost cele mai bune arme ale sale pentru a lupta împotriva fanatismului, intoleranÈ›ei È™i prejudecăților. Oricine poate avea convingerile È™i idealurile pe care le crede de cuviință, cu condiÈ›ia să nu le impună celorlalÈ›i ca dogmă indiscutabilă. Voltaire s-a îmbogățit ca să se bucure de o independență pe care nu i-o asigurase locul său de origine È™i de care nu se bucurau prea mulÈ›i la acea vreme. Și nu a încetat să lupte împotriva nedreptăților, după cum dă mărturie al său Tratat despre toleranță, un adevărat manifest împotriva fanatismului de orice fel. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)