Mehala. O poveste

Aceste texte despre Mehala schițează, întâi, definesc, mai apoi și configurează, în cele din urmă, o mitologie locală. Este vorba despre o mitologie paradoxală, deopotrivă evidentă, ca toate sistemele exemplare pregnante, dar și discretă, în măsura în care evocă o perioadă, aceea a primelor decenii ale comunismului românesc, în care expunerea publică a opiniilor nu este nici uzuală și cu atât mai puțin recomandabilă. Caracterul paradoxal al cronotopului imaginat de Dan Negrescu rezidă și în tensiunea dintre ideea subsidiară oricărei mitologii, potrivit căreia spațiul pe care ea îl reglează este unul situat în centrul lumii și Mehala perioadei evocate în texte, devenită cartier al Timișoarei, situată dincolo de cotul tramvaiului patru, un loc unde se pot ascunde cele mai diverse personaje, fiindcă el pare perfect necunoscut și inaccesibil datorită marginalității sale.

Modalitatea textuală prin care se obțin aceste efecte pe planul imaginarului este scriitura frustă, sobră și lacunară a unor texte esențializate, de tipul povestirii. Lumea mitică a Mehalei se construiește, astfel, din punerea alături a unor locuri și situații care nu pot fi uitate. (…)Din când în când însă, echilibrul se rupe intempestiv, prin întâmplările pe care le surprinde și le povestește autorul, acestea devenind adevărate spărturi în timp, momente care marchează valorile și memoria comunității. Povestite cel mai adesea de un autor omniscient, întâmplările Mehalei sunt comentate, uneori, de un personaj raisonneur, baba Buba, care observă, înțelege, raportează faptele la sistemele exemplare ale comunității, formulează interpretări care dau sens întâmplărilor și le transformă din simple accidente în repere ale cronotopului mitic.

Mehala – o poveste este o carte a cărei lectură necesită timp, fiindcă ritmul lumii pe care o construiește este unul lent, iar acest lucru reverberează în operă. Textele pe care le include sunt, la rândul lor, restrânse și esențializate, dar și ele, odată citite, cer timp de reflecție, fiindcă au, cel mai adesea, formatul de exemplum. Narațiune explicită, care marșează pe juxtapunerea întâmplărilor, dar care, receptată în ansamblul său, transmite și suficiente învățături despre reperele valorice ale lumii ficționale create, Mehala – o poveste evocă o lume a cărei proximitate este palpabilă și confirmă un cronotop mitic.