Experientele lui Herrmann ca prizonier de razboi in Uniunea Sovietica au fost devastatoare, caracterizate prin brutalitate indiferenta, maltratari si amenintarea mereu prezenta a bolilor. Dispretul gardienilor sovietici era palpabil. Dupa cum s-a plans Herrmann: „De acum, nu mai eram fiinte umane. Nu mai eram nimic.”

Uniunea Sovietica pe care o descrie Herrmann este familiara multora. Era o lume, a scris el, unde „melancolia si indiferenta, empatia si cruzimea” traiau umar la umar. O lume care avea, poate, parte de fapte individuale ocazionale de bunatate, dar in care domnea de asemenea birocratia chitibusara, paranoia inabusitoare si – cel putin pentru prizonieri – temerea permanenta a trimiterii in „Siberia”, codul pentru moartea anonima la capatul lumii.