Există un criteriu generațional care îi deosebește, să zicem, pe criticii șaizeciști de cei optzeciști (mult mai puțini la număr, din start), criteriu vizibil la multe niveluri, de la repere teoretice și până la stil. Generațiile, la rândul lor, datorează mult momentelor politice, mai favorabile pentru cei care se afirmă sau revin în literatură la începutul deceniului 1960-1970, destul de puțin ofertante pentru cei afirmați în ultimul deceniu ceaușist. Însă, dincolo de evidența criticilor care transgresează momentele politice și generațiile, mai trebuie spus că, spre deosebire de cartea de proză sau de poezie, cea de critică are o dimensiune pedagogică subiacentă, care-i dă o mai mare imunitate la „uzura” pe care o produce asupra textului factorul timp. Aspectul ei „generațional” este mai puțin relevant decât conținutul critic propriu-zis. (Răzvan Voncu)

* * * Din cuprins :

I. CRITICA LITERARĂ: 30 DE ANI DE CLIVAJE ȘI DIVERGENȚE

II. CRITICI

NICOLAE MANOLESCU. Cel mai important critic român de după G. Călinescu

GABRIEL DIMISIANU. Un critic de încredere

VALERIU CRISTEA. Criticul de întâmpinare citind un clasic. Sau, pur și simplu, un alt Creangă

LUCIAN RAICU. Metoda criticului fără metodă

ALEX ȘTEFĂNESCU. Literatura, de la Marin Beșcucă la Mihai Eminescu

DAN CRISTEA. Cronicarul de cursă lungă

IRINA PETRAȘ. Un repertoriu fundamental

CORNEL UNGUREANU. Lexiconul de la Timișoara și critica regională

TANIA RADU. Critica frumoasă

ANDREI ȚURCANU. Spiritul critic în literatura basarabeană de azi

DANIEL CRISTEA-ENACHE. Panorama prozei actuale

III. ISTORICI LITERARI

ALEXANDRU PIRU. Omul care știa totul despre literatură

PAUL CORNEA. Apropierea și Depărtarea, sau Citind Luminile

Z. ORNEA. Efigia istoricului literar

ȘTEFAN CAZIMIR. Triumful talentului

EUGEN SIMION. Guelful și ghibelinul