Gustul, dincolo de o simplă manifestare fiziologică, trebuie înțeles în complexitatea sa socială și culturală. Noțiunea de gust acoperă cel puțin trei înțelesuri diferite: primul sens este legat de organe de simț, al doilea se referă la „judecata” estetică, de unde cunoscutul adagio de gustibus non disputandum est, al treilea sens ia în considerare dimensiunea socială a gustului. În tradiția clasică umanistă, există o paralelă între simțul fiziologic al gustului și gustul estetic, ca și între gastronomie și estetică. Perioada contemporană, post-modernă, hipermodernă, definită de societatea de consum, dar și de „capitalismul transestetic”, este scena unor fenomene complexe, de la globalizarea culturală la imperativul creativității, constând într-o diversitate de culturi globale. Aceste fenomene sunt vizibile în redefinirea a ceea ce înseamnă gust, de la estetic la social și culinar, noi ethos-uri, noi moduri de socializare, sub semnul tensiunii între global și local, tradiție și modernitate, cultură și economie.