Aspirația oamenilor spre nemurire a contribuit la conturarea unei multitudini de sisteme de credințe în „viața de apoi”. Într-o astfel de dinamică socială, instituția eroului cultural s-a impus ca spațiu simbolic al imortalității sociale la nivelul căruia, prin procesul de comemorare, sunt conturate figurile unor personalități ale trecutului asumate în mod colectiv ca având un merit ce le asigură o formă de continuare a existenței dincolo de moarte. Dar care sunt modurile prin care se atestă statutul de erou cultural într-o societate digitalizată? Cum este conturată și legitimată instituția eroului cultural prin intermediul unor practici comemorative emergente noilor media? Care sunt condițiile și acțiunile ce fac posibilă constituirea, pe plan postum, a unui tip de influență socială? Ce forme de participare socială susțin manifestarea influenței postume și cum este transformată amintirea colectivă sub imperativele tehnologiilor digitale?