Paul Sârbu este un prozator cu vigoare de narator realist care, în clocotul vieții descrise, își amintește adesea că este poet, un poet al Deltei Dunării, spațiu generos pentru avânturi lirice. Dar, pe când mixează proza de observație, cu personaje puternice, cu lirismul, autorul își dă seama că este doar reflectorul acelei lumi și începe să cugete la scris ca artă și contra-facere a realității. Pe aceste trei planuri: roman, poem și metaroman se desfășoară o epopee a unui neam deopotrivă ales și damnat. În Deltă, când un om, chiar personaj fiind, are o rană de cuțit ori o boală – remediile sunt simple, cum ne arată Paul Sârbu: „ori trece ca la câine, ori trece cu zeamă de clopot!”. Dar când pe un autor îl doare propria sa viziune în timp ce o descrie, lucrurile devin complexe și se rezolvă tot prin scris asupra scrisului însuși. Autor original și temeinic, Paul Sârbu își stăpânește mirificul teritoriu real și tărâmul straniu al imaginației.
Horia Gârbea (2020)

Paul Sârbu – poet și prozator autentic, stăpânit de demonul scrisului până la pierderea instinctului de conservare…
Mircea Sântimbreanu (1998)

Mă simt legat de Paul Sârbu prin cuvinte, ape albastre, depărtări bizantine, adică închipuiri nepereche și legănarea în legendă. Încă o carte prin care curge Dunărea spre nemurire!
Fănuș Neagu (1998)

Întâlnirea lui Paul Sârbu cu mirificul și tainicul spațiu, abordat de cei mai mulți din perspectivă „exclusiv turistică”, a fost una providențială.
Ion Roșioru (2018)

Prin proza aplicată, densă, eflorescentă a dlui Paul Sârbu, Delta Dunării și-a descoperit prozatorul reprezentativ, tot așa cum în forme diferite și exprimări personalizate mari scriitori ai lumii și-au ales și reflectat în scrieri un anume univers. Romanul acesta, alături de celelalte scrieri, îi conferă autorului o dimensiune europeană incontestabilă.
Aureliu Goci (2020)