Înarmat cu cele necesare scrisului, un reportofon şi un aparat de fotografiat, am ieşit în întâmpinarea foştilor deportaţi din Banat la Mănăstirea „Sfânta Treime”, Libertatea (Brăteanu), de lângă satul Coslogeni, comuna Dichiseni, judeţul Călăraşi, unde aflasem că vor zăbovi mai mult timp şi vor participa la un parastas pentru cei peste 1730 de morţi, din care 176 copii, ce şi-au dat obştescul sfârşit în gulagul românesc din Bărăgan.

Trei zile şi trei nopţi am ascultat cu înfrigurare, compasiune şi revoltă mărturiile cutremurătoare ale foştilor deportaţi şi deţinuţi politici care i-au urmat pe cei dintâi în satele şi casele părăsite în 1956 şi până la marea amnistiere din 1964.

Profund impresionat şi indignat de cele auzite, mi-am extins investigaţia şi asupra altor surse de documentare: cărţi, reviste, înregistrări radio şi emi­siuni de televiziune, de pe Internet şi alte publicaţii, acumulând un volum însemnat de date, constatând în acelaşi timp că despre soarta deportaţilor din Bărăgan s-a scris şi s-a publicat mult, dar nu îndeajuns pentru a face cunoscute suferinţele şi dramele trăite de aceşti oameni nevinovaţi. Ion MUSCALU