„Dumnezeu m-a alcătuit cu umeri puternici, ca să-mi pot purta crucea. O cruce grea, dar sprijinită continuu cu iubirea mea pentru oameni, cu pasiunea mea pentru bărbat, cu pasiunea mea pentru teatru. Am supraviețuit, ca să pot spune povestea. Toate acestea mi le-a programat destinul, pentru a scrie acest roman. Mi-am așternut gândurile pe hârtie sub impulsul instinctului netrucat, nemachiat. Viața mi-a scris romanul, eu nu
am făcut altceva decât să-l transcriu pe hârtie. Viața pe care o trăiam ieri nu e aceeași cu cea
pe care o trăiesc azi, iar cea viitoare înaintează spre destinul ei. Acesta-i sfârșitul neînceputului.”