Politica penală, în ansamblul ei, trăiește ca niciodată o efervescență primară cu consecințe incalculabile în cadrul societății românești, știind că, de-a lungul timpului, aceasta a cunoscut în permanență modificări în sensul de adaptare la cerințele și nevoile societății fiind în corelație cu realitatea vremurilor pe care le trăim.

Totodată, este obligatoriu să realizăm faptul că metamorfozele semnificative ale legislației penale impun schimbări atât în ceea ce privește structura dreptului penal, cât și în concepția de definire a acestuia. Așadar, la etapa actuală de dezvoltare a cultu­rii juridice nu este dificil a forma o concepție „neștiințifică” privind dreptul penal, chiar și de către cei nefamiliarizați cu domeniul juridic. În mod concret, în literatura de specialitate s-a apreciat, cu drept cuvânt, că dreptul penal este un drept spec­ta­culos, atât de spectaculos încât adesea este văzut de către cei neinițiați în stu­diul dreptului ca prima și singura imagine a dreptului. Aceasta deoarece pentru a avea o idee despre ceea ce este o infracțiune, un viol, un atac, un jaf nu sunt indispensabile studiile juridice.

Partea generală a dreptului penal, în ansamblul său, ne arată ce este dreptul penal, cu ce se ocupă acesta, care sunt principiile acestuia etc. În conținutul său, lucrarea de față ne vorbește într-un mod exhaustiv despre infracțiune, despre ce este infracțiunea, despre trăsăturile esențiale ale infracțiunii, despre formele infracțiunii prin punerea în valoare atât a literaturii de specialitate, cât și a jurisprudenței în materia dreptului penal general.

Volumul II al Dreptului penal. Partea generală vine în completarea a ceea ce a fost descris în volumul anterior. Așadar, găsim aici prezentat în același stil explicit și în același mod exhaustiv, atât răspunderea penală ca instituție fundamentală a dreptului penal, în care se conțin abordări relevante privind: noțiunea de răspundere penală, principiile răspunderii penale; particu­la­ritățile răspunderii penale a minorilor, particularitățile răspunderii penale a per­soa­nei juridice, cauzele care înlătură răspunderea penală, cât și sancțiunile de drept penal, care se referă la: conceptul de sancțiune de drept penal, pedepsele, măsurile educative, măsurile de siguranță, individua­liza­rea pedepselor, cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei, cauzele care înlătură consecințele condamnării.

Din lecturarea prezentei cărți, într-o accepțiune generală, ajungem la concluzia că obiectivele funcționale ale drep­tului penal sunt, în primul rând, certitudinea și securitatea. Totodată, observăm că aceste obiec­tive nu pot fi absolute, deoarece există întotdeauna o marjă de incertitudine care nu poate fi niciodată evitată, cauza fiind necesitatea de a interpreta și a aplica norma abstractă în cazul specific. Simplul fapt al existenței unei ierarhii în sis­te­mul instanțelor judecătorești se bazează pe recunoașterea imposibilității unei certitudini absolute. În același timp, observăm că dreptul penal este orientat spre a solu­ționa conflicte dintre diferite valori (și relații) sociale, ab initio prin stabilirea valorilor care trebuie protejate și, mai apoi, prin soluționarea conflictelor de prioritate.