Eco, bio si organic

Corect! Comportament corect. Consum corect. Concediu corect. Restaurant corect. Meniu corect. Automobil corect. Shopping corect sau „Elegance is refusal“, cum spunea Coco Chanel.
Să reluăm: gunoi corect. Selectat corect. Gândiți că e prea plicticos? Gândiți incorect, pentru că natura a fost plină de gentilețe cu noi când ne-a dat jos din copaci, iar noi, cu sălbăticie, am năvălit peste ea şi am început să îi schimbăm legile.

„«Fiecare om este capabil să împingă lumea, câte puțin, spre direcția bună sau spre cea rea», iată esența strălucitului discurs ținut de Aleksandr Soljenițîn la acceptarea Premiului Nobel. Fiecare om are influența sa, cu atât mai mult cu cât fiecare om – ceea ce eu îmi asum, și ar trebui să vă asumați și dumneavoastră – servește cuiva drept exemplu.“
Alexander von Schönburg
…Așadar la Copenhaga se trece pe lângă grădini citadine pe jumătate sălbatice și se cotește pe Jægersborggade. Este mică, poate fi străbătută în cinci minute, dar i se pot aloca și câteva ore, fără nicio greutate. Toată strada miroase a prăjituri ca la mama acasă, fiecare mic magazin poartă un nume nostim, iar în vitrina unuia dintre ele se poate citi „STOP FUCKING BUYING!“, în magazinul de jucării nu există decât marfă la mâna a doua sau a treia, în fața shopului pop-up cu chimonouri stau femei despre care îți dai seama, după alură, că practică yoga, iar bărbații, în ciuda bărbilor uniforme și a T-shirturilor ironice, au un aer suveran și calm. Peste tot ai WLAN gratis, gelateria se cheamă „Banana”, cu sloganul „Less worry! More life!”, o idee care sună trăsnet. În cel mai bun local de pe stradă, „Manfreds”, se servesc doar legume livrate dimineața de la mica fermă proprie, aflată la doar cincizeci de kilo­ metri; există și preparate din carne, dar cine comandă are posibilitatea, înainte de a se înfrupta din animal, să asculte povestea vieții lui și să îi studieze pedigriul.

Inventarea turismului practicat sistematic a coincis cu Revoluția Industrială și s-a constituit inițial într-o mișcare de refugiu pentru proletariatul scăpat din bârlogurile sale îmbâcsite și din făbricuțele sordide din norul Angliei. Înainte de asta mai existau ocazional nobili englezi fără prea multă ocupație, de obicei frații mai mici ai moștenitorilor, care acasă erau de prisos și nu-și găseau locul nici în biserică, diplomație ori armată, care tropăiau în pantaloni scurți printre ruinele templelor grecești, dar turismul s-a transformat în fenomen de masă abia după ce au apărut orașele industriale și a început să fie exploatată comercial lăcomia de a scăpa din ele. Cel dintâi operator de turism din lume, Thomas Cook, predicator laic baptist și adept al mișcării pentru abstinență, și-a început afacerea organizând excursii la țară pentru muncitorii din orașe, cu tot cu fanfare și picnicuri. Principalul țel urmărit de acest om cucernic era să țină proletariatul englez departe de băutură, măcar pentru câteva ore, proiect care, după cum știe oricine a fost vreodată în Mallorca, a eșuat definitiv și pe vecie.
Se prea poate ca prăbușirea concernului Thomas Cook din 2019, la aproape 180 de ani după ce a fost fondat de un om cu intenții evident bune, dar cu urmări catastrofale, să fi fost un semn pe care ar trebui să-l tratăm cu toată seriozitatea. Încă de la moartea lui Cook, în 1892, observatorii atenți au bănuit că turismul de masă creat de el era un monstru. În necrologul lui altfel deosebit de respectuos apărut în Times, la Londra, se spune pe ton discret, dar sensibil snob: „Dacă firma ar fi putut să garanteze și ameliorarea spirituală a manierelor la fel cum a garantat o călătorie comodă.“
S-a constatat curând că prin crearea noului tip uman, cel al turistului, se crease de fapt o lighioană vrednică
de compătimire. În conștiința noastră colectivă ocupă pe drept cuvânt o poziție fermă de culme a filistinului, a prostănacului ignorant.
PS:
Știați că urmărind pe smartphone un video prin streaming, vreme de zece minute, se consumă la fel de mult curent cât pentru o sobă electrică de 2 000 de wați, vreme de cinci minute? Și că fabricarea unui singur smartphone aruncă în atmosferă peste 60 de kilo­ grame de CO2? Că fiecare căutare pe Google produce 0,2 grame de CO2 și că cele 3,8 milioane de aparent nevinovate cercetări Google care se fac pe minut produc 760 de tone de CO2?