Înțeleptul si înțelepciunea nu s-au bucurat niciodată de primiri excesiv de călduroase din partea societăților umane. Reprezentanții Sofiei au constituit mereu o provocare și un deranj pentru făpturile lipsite de coloană vertebrală a spiritului, făpturi care nu sunt niciodată puține la număr. Înțelepții au fost și rămân în continuare niște oameni incomozi, care, chiar atunci când fac dovada umilinței, păstrează totuși aparența aroganței. Pentru că înțeleptul vede mai mult și mai clar, el este adesea perceput ca un îngâmfat de către cei care nu dispun de acuitatea privirii lui; și aceasta cu atât mai mult cu cât adevăratele viziuni sunt greu transmisibile. Imposibilitatea de a explica nevăzătorului ce înseamnă să vezi și ce anume se vede face, așadar, parte din frustrarea vieții de înțelept, încercările de felul acesta producând adesea tensiuni generatoare de marginalizări, batjocuri și, uneori, chiar condamnări la moarte.
Autorul