Proza lui Valentin Covaciu vine în siajul unei formule comportamentiste și terre-à-terre à la Jack Kerouac. Nimic esențial sau totalizator nu pare să se întâmple în Omul de tinichea/Rugină, mică parabolă a reificării în societatea contemporană, în care individul e permanent disputat de întâmplări de suprafață, obiecte, scene și „faze”. Cu toate acestea, romanul nu poate fi lăsat din mână de la primele pagini datorită unui talent de povestitor ieșit din comun pentru un debutant: Covaciu are o bună imaginație anecdotică, fler psihologic, capacitatea de a transcrie cu umor paradoxurile mărunte ale cotidianului și, nu în ultimul rând, dezinvoltura stilistică necesară pentru a da voce unor personaje excentrice.

Alex Goldiș