Maica Marina, când povestește despre zbaterea vieții ei de monahie, are aceeași trăsătură de penel duhovnicesc în prinderea icoanei vieții pe pânza amintirii. Nu cred că avem o mai vie mărturisire feminină a iubirii pentru Biserică și Neam, pentru Domnul Iisus Hristos, în ultimii ani, ca aceasta. Poate doar la Maica Teodosia Zorica Lațcu sau în verbul doamnei Aspazia Oțel să afli tonusul mărturiei, așa, la tensiune ridicată. Pare desprinsă din aceeași frescă de mărturie cu Micile cele ziditoare de cultură monahală ale Agapiei și Văratecului, ale nedeslușitei (încă) vieți monahale feminine care urcă prin mărturie dinspre Sfânta Teodora de la Sihla spre noi, neatenții vieții femeii creștine în Biserică.

Pr. Constantin Necula