Despre arta vietii (Opere complete vol. 9)

Este nu doar practic, ci şi logic imposibil, ca omul să ajungă la fericire lăsându-se să alunece pe panta naturală a vieţii. Credinţa curentă că dacă toate dorinţele ar putea fi satisfăcute totul s-ar sfârşi cu bine este marea eroare, eroarea originară a omului care gândeşte. Căci tocmai contrariul acestei credințe este adevărat.

Centrul şi baza vitală adevărată a omului nu este viaţa lui telurică, ci Spiritul. Din această cauză el nu poate cunoaşte o satisfacţie completă, o satisfacţie care să reprezinte o stare mai pozitivă decât aceea de saţietate consecutivă potolirii dorinţelor, decât sub forma Bucuriei. Iar bucuria nu poate fi decât spirituală.

Realitatea spirituală nu există în lumea noastră decât sub forma unei mişcări dinspre interior spre exterior, care, în fiecare caz particular, trece prin straturile profunde ale personalităţii, astfel încât până şi înţelegerea cea mai pasivă în aparenţă este un act creator.