Părintele Daniil Tudor, om cu o personalitate puternică, fin mânuitor al condeiului, căsătorit și binecunoscut în înalta societate, va renunța la toate și va deveni un călugăr nevoitor și isihast.

Face parte din Mișcarea „Rugul Aprins”. Se închinoviază la Mănăstirea Antim, mai târziu la Schitul Rarău, și, așa cum li s-a întâmplat celor mai mulți din respectiva mișcare duhovnicească, este întemnițat și moare la Aiud, fiind înmormântat anonim pe „Râpa robilor”.

Versuri scrise de el i-au parvenit Părintelui Protosinghel Dr. Benedict Vesa, de la familia Alexandru Mironescu, iar acum, prin grija lui, văd lumina tiparului.